L'arbureti di betula sò arburi caduci. Ci sò circa un centu di spezie di betula in Auropa, chì inseme formanu un genus. L'arbureti di betula sò facilmente ricunnisciuti da a so cortezza bianca è negra. U legnu di betula hè ligeru è hà una grana fina. Hè flessibile è taglia bè. Hè per quessa chì a ghjente piace à fà piatti fora di questu.
A maiò parte di a ghjente trova l'arbureti di betula belli, cusì sò spessu piantati in cità. Ma più è più persone sò ancu avè difficultà cù i birches: una grande quantità di polline da i fiori irritate l'ochji, u nasu è i pulmoni. Queste persone anu una allergie, in particulare a frebba di fenu. Certi pirsuni soffrenu assai.
L'arbureti di betula sò impurtanti per parechje spezie d'uccelli, dendu ciumi è sementi per l'alimentariu. Ci hè ancu più di centu spezie di caterpillars chì amanu manghjà foglie di betula. I betuli sò u terzu genus di pianta in l'ordine di e piante di farfalla più populari.
A betula hè u simbulu di l'Estonia. In Russia, Finlandia è Pulonia, l'arbulu hè cunsideratu un simbulu naziunale, cum'è a "quercia tedesca".
Cumu cresce l'arbureti di betula?
L'arbureti di betula spessu crescenu induve ùn ci era micca e piante prima. Perchè sò tandu i primi, sò chjamati pianti pioneer. U tarrenu pò esse umitu o seccu per i birches. Crescemu nantu à e dune cum'è in i brughi o in e brughiere.
L'arbureti di betula si riproducenu in modu speciale. Ci sò fiori maschili è femini, ma i dui crescenu nantu à u stessu arbulu. I catkins maschili pendenu in fondu è sò formati cum'è picculi salsicce. L'amenti femminili sò eretti. L'arbureti ùn anu micca bisognu d'api per a polinizazione, u ventu face quì. Hè per quessa chì hà bisognu di tantu polline.
I picculi noci formanu in i fiori, questi sò e sementi. Hanu cunchiglia dura cum'è avellana. Certi anu ancu una piccula ala, simili à l'aceri. Questu li permette di vulà un pocu più luntanu da u troncu è si sparghje più facilmente.
Chì a ghjente usa da l'arbureti di betula?
L'arbureti di betula eranu digià utilizati da e persone in l'età di petra. Hanu fattu cola da u sucu. L'anu usatu per attaccà una cunea di petra à un manicu, per esempiu, è cusì ottenne un ascia. Ancu in u Medievu, certi cacciaturi chjappà l'arbureti di betula cù questa cola, chì era chjamata "mala furtuna". Parechji uccelli tandu s'eranu appiccicati nantu à ellu è sò stati manghjati. Quandu attaccò un castellu, i difensori versavanu un pettu caldu nantu à l'attaccanti. Da queste applicazioni hè ghjunta l'espressione "sfurtunatu" chì avemu sempre aduprà oghje.
In u passatu, u legnu di betula era usatu per fà pinze o zoccoli. Oghje i ghjurnali sò turnati nantu à un assi è una capa fina hè tagliata intornu à l'esternu. I strati sò posti longu è trasversale nantu à l'altri è ci hè a cola in trà. In questu modu, sò ottenuti pannelli di legnu laminatu assai stabile.
Pudete taglià a cortezza di betula è impiccà un bucket sottu u cut. Pudete utilizà a sap chì poi scorri, cum'è cù l'arce o l'arburu di gomma. Inseme cù u zuccheru, pudete cocilu una bevanda diliziosa.
In più di u sucu, pudete ancu aduprà l'corteza è e foglie. Vitamina C, shampoo per a perdita di capelli, agenti di tanning di pelle, è assai altri cose sò ottenuti da questu. Pudete manghjà assai foglie di betula. U legnu brusgia ancu quandu hè frescu è umitu perchè cuntene assai oliu.