L'agliu hè una pianta chì appartene à u porro. Cipolle cresce nantu à questu. I parti individuali in quì sò chjamati toe. I chiodi, o u sucu da elli, sò usati com'è spezia in a cucina. Certi pirsuni crèdenu ancu chì l'agliu pò guarisce e persone.
L'agliu hè originariamente da l'Asia cintrali. Oghje, però, hè cunnisciutu in u mondu sanu. Cresce bè in i climi miti, vale à dì induve ùn hè nè troppu caldu nè troppu friddu. Quattru quinti di l'agliu di u mondu sò oghji cultivati in Cina: 20 milioni di tunnellate ogni annu.
I pianti sò erbacei è ponu cresce da 30 à 90 centimetri di altu. Ci hè finu à vinti denti in un bulbu d'agliu. S'ellu si mette tali chiodi in terra, una nova pianta pò cresce da elli.
U zuccu di l'agliu hà un gustu piccu, simili à quellu di cipolle. Pudete ancu fà l'acitu da l'agliu trituratu. Certi pirsuni ùn li piace micca assai l'agliu per via di l'odore, alcuni anu ancu allergii.
Chì sò l'effetti di l'agliu?
Ancu in i tempi antichi, si crede chì l'agliu puderia ancu esse usatu per a guariscenza. I Rumani, per esempiu, crèdenu chì era bonu per i musculi. Hè per quessa chì i gladiatori l'anu manghjatu. Oghje si crede chì l'agliu pò riduce a pressione di sangue è riduce a coagulazione di sangue. Si dice ancu di pulisce l'intestini. Tuttavia, l'agliu frescu pò esse tossicu per i cani è i misgi.
Hè ancu cridutu chì l'agliu alluntanò i spiriti maligni cum'è i dimònii. Sapete chì da storie di lupi mannari è vampiri. Certi religioni sò contr'à l'agliu perchè a ghjente u trova troppu gustoso o li fa arrabbiare. Per esempiu, i musulmani ùn deve micca manghjà l'agliu crudu prima di andà in a moschea.