I margherite sò unu di i fiori più cumuni in u nostru paese. In a natura, si trovanu soprattuttu in i prati o à a riva di a furesta. Marguerites preferenu cultivà induve hè particularmente sole. Pudete ancu plantà in una semi-ombra, per esempiu in una pignatta nantu à u balcone. Parechje persone facenu questu quì perchè pensanu chì hè bella.
E margherite cumincianu à cresce in primavera. Puderanu cresce finu à a fine di u vaghjimu quandu vene u primu fretu. Marguerites anu longu steli. E so foglie sò chjappi è ponu esse parechji culori diffirenti. I margaridi bianchi sò i più cumuni. I fiori sò quattru à sei centimetri di diametru. Puzzanu forte. Hè per quessa chì attranu assai api.
Marguerites sò cunsiderate robuste è pocu esigenti. Pudete plantà nantu à parechji sustrati diffirenti. Si trovanu dunque in ogni tipu di lochi di u mondu, ancu in altu in l'Alpi o in u desertu.
Ci hè più di 40 spezie di margherite in totale. Alcune di sti spezie sò nati in natura, è altri sò stati criati da l'omu. U nome Marguerite vene da u grecu. A so "margarita" significa qualcosa cum'è una perla. U nome hà truvatu u so modu in alimanu via a lingua francese.
A margherita s'assumiglia assai à a marguerite ma hè un pocu più chjuca. Ùn hè micca cuntatu trà e margherite. Tuttavia, hè chjamatu "Margerittli" in u dialettu svizzeru, per cusì dì, a piccula marguerite. U nome di vergine Margarethe, chì hè dispunibule in parechje versioni linguistiche diverse, vene ancu da marguerite.